Bun, am zis de cateva ori, eu am un telefon de cacat, ceva 6210 (care nici macar nu-l al meu, da’ nu mai conteaza). Recent, mi-au dat astia de la lucru alt telefon (mai precis, am insistat eu sa-mi dea un telefon, ca ma saturasem de jigodia asta care se inchide singura): e tot de cacat, dar are ecran color, pot vedea maro, nu doar nuante de gri.
Ei bine, ma enervasem eu azi si ziceam, bag pula, imi iau telefon, m-am saturat de nenorocirea asta scarboasa care nu stie absolut nimic.
Drept urmare, am inceput sa bantui pe diverse site-uri, gen vodafone, orange, mici mizerii. Intr-un final, dupa ceva bad publicity, am hotarat: muie nokia n97, iphone 3gs arata mai bine (plus ca m-am jucat vreo 2 ore azi cu unul, e destul de misto). Bine, n97 e mai bun, da’ cand citesti de defecte din fabricatie si alte alea, parca te iau nervii.
Si uite-asa, am ajuns eu sa ma dau prin orange shop, pe la configurare, telefon+abonament. Dom’le, imi scapa exact pe ce-am apasat si cum, da’ oricum era vorba de abonament pe doi ani + nu stiu ce optiune mizerabila. Pretul: 578 euro (TVA inclus).
Ma, de permis, imi permit, da’ parca ceva nu-i in regula.
Acum ceva vreme, am zis sa-mi vand laptopul, sa-mi iau altul. Concluzia a fost ca nu merita sa-l vand. E finut, 17″, geforce 6600 ultra pe el, alte alea, da’ vechi. Nu merita sa-l vand ca unul nou e pe la vreo 20 de milioane sau ceva, mult mai rapid ca al meu (ma rog, cu ecran de 15″ si fara mari chestii grafice pe el). Drept urmare, pe-al meu as lua ceva de genu’ what, 10-12? Pfft. De banii aia, prefer sa-l pastrez…
Anyway, cum calculam eu chestiile astea, m-a lovit: m-am trezit iluminat. Aia 578 de euro inseamna vreo 24-25 de milioane. Sfinte cacat. In banii aia, iti iei din magazin, nou nout, cu factura si garantie, un Acer cu ecran de 17″ si placa video decenta (nu chip gma pentru ratati) si core 2 duo la 2.0-2.2 ghz si vreo 3 giga de ram si o camera video de ochii lumii (nu cine stie ce rahat profesional, da’ oricum). DREPT DOVADA (sa ma scuzati ca le fac alora reclama, strict ca exemplu) Pai, ba, Dorele, ce pusca mea facem noi aici? Infig in laptopul ala un rahat usb si vreo 5-10 euro pe luna pentru net mobil si gata cu poantele.
Cu un laptop, faci aceleasi chestii, doar ca de 10 ori mai bine si de 30 de ori mai rapid, pe un ecran la care nu-ti trebuie lupa si tastatura ca lumea, nu de-aia pentru degetele de fetita de 2 luni. Si-uite asa, m-am hotarat, bag pula, nu-mi iau telefon la banii astia. Muie lor.
<...3 ore de injuraturi si 4 ginuri mai tarziu...>
Oh, fuck. Am deja laptop. Da’ nu incape in buzunar. Tre’ sa-mi iau telefon.
Chestia asta cu contrastul dintre aparenta si esenta am invatat-o noi la scoala/liceu, nu-mi aduc prea bine aminte. Era oricum chestia aia cu Ion Creanga, pleca tipul de-acasa, din Moldova lui cacacioasa, undeva “la campie”. Drept urmare, fiind in situatia tipului care lasa toate chestiile cunoscute/placute in urma (casa, prieteni, parinti, all that shit) toate chestiile i se pareau aiurea, vedea pana si caii de la caruta in care urma sa se urce drept niste super martoage lesinate, slabanoage etc.
Eu vin dupa vreo 11 ore de somn (fuck yeah!), m-am trezit relativ cu curu’-n jos, totul OK.
M-am carat ieri de la job pe la 5 (gee, ce se rupe aici poarta la ore fixe..) , mi-am tarat hoitul in metrou, am ajuns acasa, am bagat un dus, mi-am facut ceva de haleala, am mancat, am bantuit pe balcon la o tigara si-o cafea, dupa care m-am trantit vreo 30 de minute la PC. Cand ma uit, era 6:30. Sfinte cacat. Eram deja cu toate alea rezolvate, gata de bere/nani, la ora la care inca mai eram la lucru, in trecut…Cam asa mi-am amintit eu de Zapp.
Undeva prin…hm, 2004 parca, ma suna pe mine un amic de la Zapp: “coaie, trimite un CV la noi”. Eu: “ok, da’ de ce?” (eram la lucru, nu eram somer sau alte alea). Raspuns romanesc: “pai, pula mea, s-a angajat toata gasca aici, numai tu lipsesti”. Oooooooooook.
Ba, la vremea respectiva, Zapp era una o companie relativ bine vazuta, adica, pula mea, companie “mare”, telecomunicatii and shit, stiai ca nu da faliment a doua zi, genu’ de rahat la care se-nghesuie toate mustele, iar eu, relativ pustan, inca mai inghiteam gogoasa aia lovita de soarta, ca-i prea tare sa te angajezi in Connex/Orange/Zapp. Ma rog, ce s-o mai lungesc, am trimis un CV, am fost la un interviu (o pula interviu, mi l-a luat un amic, practic, duh) si gata, m-am trezit angajat, asa, fara alte harfe, ce s-o mai lungesc. De altfel, redau cea mai importanta parte a interviului:
“Auzi, coaie, e adevarat c-ai futut-o pe Madalina?”
“O, da!”
“Sa-mi bag pula. Tre’ sa te angajez, eu n-am reusit ”
Si, uite-asa, frecam eu menta eu pe-acolo, mi se parea chiar bestiala compania. Ma rog, faceam vreo ora pana la lucru cu microbuzu’/masina, da’ altfel, era OK. Cum intrai in companie, vedeai acvariu’ alora de la CC (callcenter), o incapere destul de mare cu tona de gagici (singure!) in ea. Ma rog, mai erau si nasoale, da’ si o groaza de tipe misto. Mai mare dragu’, pe cinstea mea, mai ales ca o groaza dintre ele si-o trageau pe rupte.
Prin urmare, situatia decurgea cam asa: ma urcam in masina (sau in microbuz), imi caram curu’ pana in Balotesti (holy shit). La prima ora, cafeaua de rigoare cu restu’ lumii, amici si colegi (sa fi durat vreo ora, cred), daca nu erau probleme urgente (si nu prea erau). Dupa, somnul de voie in birou, more or less. Ma rog, mai erau si chestii de facut, da’ practic, eram vreo 4-5 oameni pe cateva servere amarate, fiecare cu treaba lui. Pe la vreo 12-1, venea haleala, era ceva firma de catering care venea pana in Balotesti, c-aveau ceva sute de comenzi, cred, merita benzina. Toata lumea se cara urgent in pauza de masa, la mancat pe terasa. Haha, hihi, alte chestii de genu’, haleala, cafea, barfa, tigara, barfa, tigara. Se facea cam 2 si incepeam sa-mi tarasc hoitul inapoi spre birou, unde vegetam iar pana la 5. Soooooooooooomn de voie la munca, pretty much. In ultimele 3 luni acolo, cam tot ce faceam erau … backupuri. Vineri dadeam drumul unui script idiot, scriptul respectiv facea backupuri pe banda, luni dimineata scoteam the fucking tapes din unitate, puneam o eticheta si le tranteam in seif. Da, stiu, ce job solicitant, pula mea, uneori chiar ma intreb de ce mai dadeau anunturi si tineau interviuri, pe cinstite.
Nici colegii nu se strofocau muncind, de ce sa mint…Aveam vreo 3 prin birou care atinsesera apogeul ruperii de pula. Aveam pe-acolo un covor in mega incaperea aia care tinea loc de birou, nu putea fi miscat, ca na, pula mea, era prins sub birouri, seifuri, dracu’ mai stie ce. Ei, astia 3 aveau vointa si imaginatie si tineau s-o dovedeasca: au dat gauri circulare in covor si-au scris langa cu markeru’ 1,2,3 etc. Ma uitam ca boul, ce pula mea mai era si asta. Am inteles doar cand i-am vazut venind cu crosele de golf..Da, pula mea, jucau golf in birou. Cand a vazut si directorul departamentului, si-a pus mainile-n cap. Ma rog, tipul era super-ok, n-avea harfe de manager in cap, i-a lasat in pace. Cat timp totul mergea, la ce bun sa schimbi ceva?
Ma rog, se si muncea, ocazional, atat de rar incat nu-mi aduc aminte decat de-o zi de munca de-acolo, mai precis, o noapte, ceva vineri spre sambata, cu mutarea unor servere, da’ altfel, somn de voie. De angajat, se angajau oamenii “oarecum” pe pile, gen “ba, care stii un administrator / programator, adu-l incoace”. Nu-i de mirare ca 3 sferturi din departament era format dintr-o gasca de IRC-isti, pula mea. Am invitat si eu cativa amici, unul chiar a venit la interviu, da’ nu i-a convenit salariul, din pacate (ce zici, Alex, daca veneai acolo, cred ca si acum dormeam sub birouri…?). Una peste alta, job platit relativ decent, telefon/masina (pentru unii, nu pentru toti), cooperativa “munca in zadar” (intreaga companie a fost un experiment, pentru necunoscatori). Cu exceptia distantei acasa-serviciu, era chiar perfect, s-ar putea spune.
Din pacate, la momentul X din timp, m-am carat. Niste retardati gasisera CV-ul meu pe bestjobs, ma sunasera si, la prima strigare, oferisera un salariu dublu, cu ceva carat pe-afara si sediul in Romana, cat lucram in tara. Greu de refuzat, iar la Zapp, incepusem sa uit cam tot, ca pula mea, la asa job (dat un enter vinerea si inchis un seif lunea) era si greu sa-ti mai amintesti ceva.
OK, suna bine? Pe cinstite, salariul era bun, pentru vremea respectiva. Jobul era lejer, nu, mai mult decat lejer. Gagici cu tona la lucru. Bani cheltuiti pe mancare la pranz, aproape deloc. Ocazional gaseai cate unu’ vara lucrand afara la masa (lipseau umbrelele..) cu ceva in pahar. In plus, arata bine si pe CV. In afara de partea aia cu “fac o ora pana la lucru”, nu stiu daca as fi putut sa-i reprosez ceva.
Fast forward, pana prin…2006, cred. Ma pregateam eu sa plec de la alt job, cand ma suna un amic de la Zapp: “coaie, ce faci, vii inapoi la noi?”. Hmmm. Niciodata nu mi-au placut “interviurile”. M-am dus. Mare greseala, really…
Ma rog, de data asta, a fost ceva care mai semana vag a interviu, cel putin pe parte de HR, ca pe parte de tehnic, nu era cazul. Intrebarea de baraj: “de ce ai plecat de la noi data trecuta?” “ma plictiseam de moarte” “si de unde stii ca n-o sa te plictisesti iar?” “pai, acum, asta vreau, sa ma plictisesc…”
Si uite asa, m-am trezit iar angajat acolo. Din pacate, lucrurile se schimbasera (in mai rau, evident). Din 4-5 oameni in mini-departament, cu care radeam in continuu, nu mai era nici unul. Fusese angajat alt gigel (tot pe pile, se-ntelege). Din pacate, un gigel mai aiurea. Cel putin pe mine m-a scos din sarite nonstop. Cea mai grea parte la jobul meu devenise sa ma abtin. Sa ma abtin sa nu-i fut doua bucati in muie zilnic. Colac peste pupaza, mai era si jidan. Puuuuuuula mea. Mai rau nu se putea, decat daca inceta sa se mai spele.
Da’ pana acolo, am descoperit tragedia: CC-ul fusese mutat. O, da, nu mai erau gagicile in Balotesti Cam tot Zappu’ se mutase sau urma sa se mute, mai putin noi. QQ. De-acolo, multiple tragedii. In primul rand, gata cu cateringu’, nu mai veneau gigeii aia pana-n Balotesti pentru 5-6 comenzi cat mai puteau livra. Vai de capu’ nostru, mureai de foame nonstop. Optiuni pentru haleala, le enumar pentru necunoscatori:
* McDonald’s Balotesti, fix langa noi – cine dracu’ poate hali de-acolo nonstop?
* Sandwichuri penibile de la benzinarie – fuck off and die, really
* Aeroport, daca dadeai de unu’ cu masina dispusa sa mearga pana acolo o ora – iar haleala nu era prea stralucita, nici teribil de ieftina
Pe scurt, jale la patrat. Nici gagici, nici mancare, doar volum dublu de munca, in mediu ostil. Sa nu-ti bagi pula?
Cand ziceam “mai rau de-atat nu se poate”, m-am lamurit cat de groaznic ma inselam. Se putea mult mai rau, iar putoii care conduc Bucurestiul au tinut sa-mi demonstreze asta, bagand DN1 in lucru. Sfinte cacat. 2 ore pana la lucru, ocazional 3, daca era vreme naspa. Alte 2-3 inapoi. Vara, la 50 de grade in microbuz, cu putoarea aia de masina nespalata si manele-n creier, era ideal, tot ce-ti puteai dori de la viata. Fuck me…Ma rog, ocazional, am facut drumul si cu masina de serviciu. Muuuuuuuuuuult mai naspa. In primul rand, tot 2 ore faceam, traficul pizdii ma-sii. In al doilea rand, cu rabla la purtator, ma mai si trezeam hingherit de gagica “ia-ma si pe mine de la lucru “in drum”". In drum o pula, mai ocoleam juma’ de Bucuresti Apoi, chestiile alea cu benzina, atentia and shit, pe langa cea mai naspa parte: cu masina de lucru, nu puteai sa dormi pana la lucru si inapoi, ca nu se conducea singura. Ajungeam rupt de somn acasa, rupt de somn la lucru. Sa-mi fut una…Am revenit pe microbuz urgent.
Oarecum pe langa subiect, ma intreba o cunostinta recent “auzi ma, da’ tu o iubeai? (era vorba de-o fosta iubita)”. Nu prea am stiut ce sa zic pe moment, greu sa-mi dau seama acum. Da’ cand mi-am amintit de faptul ca faceam 2-3 ore dus, 2-3 ore intors, in niste conditii infecte, am inteles: in mod sigur o iubeam, ca altfel nu ma futeam eu atat pe drumuri, doar ca sa stau cu ea.
Eram atat de rupt de somn, incat unul din colegi/sefi ma intreba din cand in cand “ce pula mea, ba, tu tot mai joci wow de tot vii nedormit?”. Fuck no, nu mai jucam wow, da’ eram rupt in bot anyway. Sa vedem parcursu’: 6:30, trezirea. 8:30, ajuns la lucru. Moloz (lol, e cutremur aici, jur, nu fac misto, ori asta, ori sunt beat pula). La 5 si ceva, topa in masina si hai “acasa”. Oprirea la gagica, s-o iau de la lucru, asteptat si pe-acolo, cand mai era retinuta cu jobu’. Intr-un tarziu, 7:30 or some shit, ajuns acasa. “Hai bebe sa cumparam si noi ceva”. Mda, pula mea. Exact ce-mi doream…Cand mai era si de futut, nu-mi mai ardea de nimic. Cre’ ca deja gandeam la modul “let’s get this over with, sa pot sa dorm”
Si uite-asa decurgea saptamana. Nu-i de mirare ca dormeam ca porcu’ in weekends si veneam tot rupt de somn la lucru. Ma rog, intr-un final, am plecat iar de-acolo (nu-i paguba, aud ca i-a cumparat Cosmote-ul, atata manevra a facut si macaronarul ala cand a spaguit licenta 3g). Oricum, scopul meu nu-i sa fac Zapp-ul sa arate naspa. A fost cel mai misto job in 2004 si cel mai de cacat job in … hm, 2006-2007, beats me.
Faza e cam asa: ma uitam eu cum arata piata joburilor relativ recent – fucked up, in pula mea. Daca esti destul de prost sa te duci la un interviu, ti se prezinta tot felul de “avantaje” si “bonusuri” si alte cacaturi. Sa enumar cateva astfel de mizerii:
“primiti bineinteles bonuri de masa”
“masina de serviciu”
“telefon mobil”
“dezvoltare profesionala”
“traininguri”
Ba, eu nu lucrez in HR, iar in Romania, oricum, toate haserizdele astea “implementeaza” politici gasite pe google or some shit, fara sa le adapteze macar. Da’ daca imi sunt permise cateva sugestii, iata cum as atrage eu noii angajati, daca as fi la HR:
“La noi e pizdaraie, domnule. Se fut astea pe capete. Pe capete, intelegeti?”
“Avem o combinatie cu unii, ne aduc haleala uber ieftina la pranz, mancati ca lumea pe un bon de masa”
“Pauza de masa e in curte, la masa de plastic cu umbrela”
“Avem wireless, daca aveti chef sa beti o bere dupa pauza de masa, in aer liber”
“Nu filtram traficul web. Daca va place pornul, aici e de dumneavoastra, banda cacalau”
…si tot asa.
Hai, pe cinstite, ce va atrage mai mult, “posibilitatile de promovare” sau pizdaraia? S-aud.
Cat despre “Dezvoltare profesionala” si training, ce pula mea e cu vrajeala asta? Sa va zic eu cum e cu manevrele de genu’. Eram in Zapp, aveam un coleg, baiat bun, Ionut, toata lumea-i zicea John. Ei bine, John era pe partea aia cu Oracle, PL/SQL and shit. Ce sa vezi, se hotarasc astia sa ne trimita la training la Oracle. Am zis, omg, ce m-am scos, certificari Oracle fara sa dau bani de-ampulea. Aiurea…
Primul trimis, John. A facut omu’ un super curs cu un examen super mega scump. L-a luat. Eeeeee, se pare ca pizdele de la Administrativ/HR uitasera sa-l puna sa semneze vrajeala aia gen “jur sa raman legat de birou cu ghiuleaua atarnata de coaie si sa nu plec X ani de-aici”. So, logic, l-au chemat pe John sa semneze, dupa. John si-a cantarit atent optiunile (cam vreo 3 secunde, asa) dupa care-a zis “lol. muie. imi dau demisia”. Si si-a dat demisia. Pai, ce pula lui. Intr-o saptamana, se carase la Metro or some shit, pe salariu dublu. Decizia lui a fost una logica, intrecuta poate doar de logica aia a consecintelor: cursurile pentru toata lumea au fost anulate. Uite-asa am eu certificare de la Oracle doar pentru basic training pe baze de date Pai, cum sa nu preferi pizdaraia?
La inchiderea editiei, oarecum la subiect, despre oamenii care ma iubesc:
A fost pe-aici nu stiu ce pula mea cutremur. In fine, mi se brehane mie de cutremurul in cauza. Cert e ca, la momentul X, dupa cutremur, intra o pizda in birou si intreaba “l-ati simtit?” (mie asta imi sugereaza un tip cu complexe care-si intreaba femeia “ai avut orgasm?”). Colegu’ meu de birou “da”. Eu eram oarecum sub un birou, infigand un hard in PC. Aia si colegu’ continua conversatia:
“da, am sunat-o pe nevasta-mea sa vad daca-i in regula”
“da, si eu l-am sunat pe sotul meu si pe mama sa vad daca…”
Eu, de sub birou (baga-mi-as pula-n alimentarea de SATA):
“mda, numai pe mine nu m-a sunat nimeni, pula mea, nimanui nu-i pasa de mine, asta-i clar”
Seful meu, care tocmai intra in birou:
“Auzi, ai terminat cu serverul ala de mail?”
eu, de sub birou: “…nu”
“Atunci sa stii ca mie-mi pasa daca esti OK”
Macar atat.
In incheiere, pentru corporatisti, carieriste etc, intrebarea de baraj: So, are you breathing?
Luni dimineata, pula mea, la prima ora, cand am ajuns la lucru, ma asteptau probleme. Cacaturi de genul “calculatorul lui X e pizdit, reteaua Y e fututa, deal with it, faggot”. OK.
Acum vreo 20 de minute, am prins si eu o pauza de tigara, traiasca Outlook si importul de PST-uri, ca dureaza suficient incat sa fumezi un cartus intreg. In fine, am produs eu o cafea si m-am carat la fumat. La fumat, doua pizde discutau foarte infocat pe tema tipi-relatii-chestii. Una din ele (sa-i zicem Elena) incepuse sa-i spuna celeilalte, blabla, pula mea, ca s-a saturat s-o intrebe tipii unde lucreaza, ar vrea sa fie apreciata si iubita asa cum e ea, pentru calitatile ei, nu sa se uite toti de sus cand le spune ca e la marketing si n-are vreun mare salariu. Cealalta (sa-i zicem Ioana) o aproba, da, fata, asa e, pula mea, astea.
Oricum, discutau ele despre cat de persecutate sunt si cum barbatii au tupeu sa se uite si la portofelul lor, nu numai la creierul lor (yeah, right, daca asa se numeste ce-ai tu intre picioare). Ma gandeam eu, o adevarata Cenusareasa femeia, vrea sa fie iubita si dupa soba, mkay?
Chestia asta mi-a adus aminte de cata palma mi-a futut mie diriginta in a XII-a. Intamplator, era si profesoara de limba romana si, pula mea, ii vine ei o idee geniala, undeva prin trimestru’ II, sa scriem noi la dirigentie care este dupa parerea noastra opera literara care descrie cel mai bine poporul roman si sa mentionam de ce (stil comentariu literar). Bataia mare era intre Miorita si Sobieski si romanii, in general, cu unele zvacniri de Neamul Soimarestilor de la cei cativa moldoveni intrati pe pile la liceu. Anyway, daca e sa fiu sincer, in alte conditii, as fi scris si eu ceva cam tot pe-acolo, dar intamplarea facea ca inca eram in spume dupa Andreea, prin urmare, eram beat ranga (ca reper, “Ranga” e situat undeva intre “pulbere” si “cui”). Fiind eu beat ranga, venisem la liceu si adormisem in ceva de genu’ sala-de-lectura-improvizata. Inainte sa adorm, apucasem sa citesc o varianta ciudata de “Cenusareasa”.
Si uite asa se face ca am scris eu despre opera literara care descrie cel mai bine poporul roman: Cenusareasa. Sa retinem, cand am citit eu Cendrillon, suna cu totu’ si cu totu’ diferit (plus ca eram beat ranga), deci e posibil sa interpretarea mea sa nu fi fost cea mai fericita. Oricum, eu sunt tare la argumentat, in special cand aberez, asa ca n-am ezitat si-am inceput sa scriu.
Treaba mergea cam asa: zacea madam Cenusareasa undeva pe langa soba, in cenusa, in timp ce surorile ei mai mari si mai urate isi faceau de cap (Sa zicem bulgaria si hm, ucraina, ca astia au numai pokemoni de femei). Alea o ardeau la baluri, Cenusareasa curata budele dupa ele or something. La momentu’ X, se facea balul pizdii ma-sii, you know, unde printu’ invita toate muierile din regat, iar Cenusareasa, exact ca Romania, alerga dupa prima felatie gratuita. De-acolo, Cendrillon era un fel de Captain Obvious reloaded.
Surorile erau proaste, urate si superficiale, dar erau invitate peste tot, exact cum se intampla si cu pizdele in Romania. Oriunde esti invitat (muie Alex) vine si-o grasa de-aia isterica pusa pe scandal. Asa-s tipii in Romania, n-au timp de una mai deep, iar daca intalnesc una by accident, se simt complexati urgent. In plus, cand le arde de futut, le invita la bal, nu la futut, asa incat, intr-un final, nici nu mai stii a cui e vina ca societatea contemporana a promovat si transformat in calitati astfel de defecte (superficialitate, uratenie, prostie): a tipelor, ca-s asa, sau a tipilor, ca suporta si incurajeaza asa ceva? Hmmm, Sherlock, aren’t we fucked…
Oricum, de-aici, ciorna mea devenea de-a dreptul homerica si era plina de alegorii ca Irina de bube, ceea ce, evident, nu ma oprea din scris (ca si acum, s-ar putea zice). Sa incerc sa fac un rezumat, ca nu-s suficient de beat incat sa-mi aduc aminte tot ce-am scris…concluziile mele erau urmatoarele:
- Cenusareasa intelege si accepta faptul ca pentru a primi o pula-n gat, trebuie sa pretinda ca-i altcineva, sa para ceea ce nu este si toate astea cu un zambet pe buze. Exact ca pizdele noastre si poporul nostru minunat.
- Tatal ei reprezinta barbatul roman: i s-a pus pizda pe fata, a ajuns sa creasca kinderii altora, sa fie sclav in propria casa, in asa hal incat nu se mai ocupa nici de propria fiica.
- Printul e un cacat superficial. Pentru a fute o femeie, invita 1000, doar-doar. Cand, in sfarsit, alege una, o alege pe-aia misto, cu tate mari, nu pe, stiu eu, fiica savantului curtii (Se stie doar ca-n povesti, toate calitatile si defectele sunt ereditare). Probabil biata fiica a savantulu/vrajitorului statea si ofta pe sub ochelari, storcandu-si cosurile, ca pe ea n-o invita nici grajdarii la dans. Pula mea.
- Uratele fac mai multe pentru dragoste, exact ca romancele. Uite, era sora lui Cendrillon, in varianta citita de mine, isi taia o bucata din calcai, sa i se potriveasca pantoful de sticla, iar printul o lua de nevasta. Morala: printul, ca si barbatul roman, e un shallow fucktard. Daca bulanele sunt pe marimea dorita sau cel putin par asa, nu se mai uita la mecla.
- Femeile frumoase sunt ignorate, exact ca la mine in liceu, unde eu mi-am tras-o cu cateva superbunaciuni care, dupa, mi-au povestit ca pe ele nu le invita nimeni nicaieri, toti ziceau ca-s luate, ca trebuie sa fie proaste, ca blablabla.
- Printul, manca-l-ar tata, e un cacat pansat, in fact si totusi, femeile se bat pe el, exact ca-n Romania: cel mai cacacios gremlin atrage pizdele. Eu sunt constient de faptul ca nu voi fute niciodata juma’ din ce-a futut Adrian Avortonu’ Minune, de exemplu, chit ca daca-l iei la bani marunti, e bun doar sa-mi tina berea pe cap. Da’ cand ies eu pe-afara, nu ma asteapta multimea cu pancarte “manoware, fii capitanu’ nostru!”. Ia sa va duceti la un concert de-al tristului ala, sa vedeti cate sufera si lesina, mai ceva ca la Maical.
- Printul, la fel ca barbatul roman, nu stia sa aprecieze un sacrificiu si ramanea, pana la final, tot superficial. Adica, hold on, femeia aia urata isi taiase o parte din calcai pentru el. Domnisoarelor, sa va aud, cate dintre voi ati face asa ceva pentru a obtine un barbat? Hm? Nimeni? Thought so. Ei bine, cand incepe nasa lui Cendrillon sa-i sopteasca adevarul, ala ii scoate pantoful nevestei (deja), vede ce s-a intamplat si, in loc sa spuna “oh my god, tu, fa, tuto, meriti sa fii nevasta mea, nimeni altcineva n-ar face asa un sacrificiu pentru mine”, zice “hm, m-ai inselat, m-ai pacalit” si o decapiteaza, ca apoi s-o gaseasca pe Cendrillon si s-o ia de nevasta. Concluzia – cum a descoperit ca nevasta-sa nu poarta chiar 33, sa zicem, cum gata, a hotarat ca nu mai e buna pentru el. Fizic, fizic si iar fizic.
- In tara aia, haina il facea pe om. Cendrillon n-ajungea la bal ca n-avea haine. Cand ajungea, ajungea datorita hainelor. Printul o cauta dupa haine, apoi dupa condur, apoi dupa pula mea, alte haine. Gen, o lua de nevasta-sa pe sora-sa (Se poate spune ca printul fute deja juma’ din femeile din familie pana la sfarsitul povestirii), apoi pe-asta, bazandu-se pe masura de la picior. Coaie, esti nebun? Exact ca-n Romania. Are tate? E buna, fraaaaaaate.
In fine, diriga mi-a futut o palma dupa ce-a citit, apoi mi-a dat 10 (probabil pentru efort, ca era clar ca a cerut ceva efort sa scriu toate alea beat ranga). Fata finuta, mi-e dor de ea, pe cinstea mea, cea mai tare profesoara ever si unul din primele futaiuri.
Anyway, cam la asta ma gandeam eu cand le auzeam pe-astea doua parasute discutand despre cum tipii vor ca ele sa se descurce, financiar vorbind, ca nu-i de-ajuns ca-s frumoase si destepte (gen , pula mea, v-au murit laudatorii, obotristelor). Si, cum meditam eu la faptu’ ca viata bate filmul, Ioana o intreaba pe Elena:
“Auzi fata si cu Silviu ce-ai facut? Mergeti la munte?”
“Nu, fata, nu mai merg nicaieri cu el”
“Da’ de ce, ce ti-a facut?”
“A, pai, m-a facut sa-mi iau concediu, sa-mi fac planuri, sa-mi fac bagaje, ca apoi sa-mi zica sa mergem cu trenul. Inchipuie-ti, nici masina n-are”.
Sambata, m-am dus in parc. Unul din weekendurile pierdute, in care nimeni n-are chef de mers nicaieri sau de facut ceva, toata lumea sta si cloceste in casa. O tipa cu care am iesit de cateva ori m-a cam obisnuit cu plimbarile prin parcuri…
M-am trantit pe iarba, sa ma uit la nuferi si lac, la kinderii care-si alearga cainii prin apa si urla dupa parinti, la cuplurile care-si fac poze la buturuga din apa, la…normalitate, cred.
La vreo 10 metri de mine, era o femeie, singura. Frumusica, nu mi-as fi refuzat o tura, daca e sa fiu cinstit. Stateam si ma uitam gandindu-ma la chestia asta, cand am vazut-o aruncand un chistoc in lac. Ma cam enerveaza glumele de genul asta, parcul tau, ghena ta. Mi-a pierit urgent cheful de agatat, dar m-am dus oricum pana la ea, sa-i pun una din intrebarile mele favorite (cea cu “la tine in Bacau, asta-i ceva normal, nu?”). Cand m-am apropiat mai mult de ea, mi-a cam pierit glasul. De aproape, femeia era frumoasa foc. Bruneta, pe la 1.70, ochi albastri, bine proportionata, avea de toate. Nu, nu frumusetea ei m-a lasat mut, dar cand m-am asezat langa ea, i-am vazut mainile. Isi frangea degetele in continuu si ii curgea sange pe antebrat, se zgariase si continua s-o faca, la intervale fixe. Nu cred ca m-a auzit cand i-am vorbit, a observat ca sunt acolo doar cand am prins-o de mana sa nu se mai zgarie…
Am avut o cunostinta cu aceleasi ticuri si a sfarsit plonjand de pe bloc. Am intrebat-o cum o cheama si ce face acolo. Am vorbit cam 30 de minute. In tot timpul asta, a soptit, privind in gol. Se uita spre mine, dar … prin mine.
Se numeste C.., are 26 de ani si e gravida – doua luni. Pana luna trecuta, a avut o viata “normala”. Avea un iubit, un job, toate astea. Apoi a inteles ca urmeaza sa devina mama. Dupa topaiturile de rigoare si exercitiile de imaginatie (“ce culoare va avea camera copilului, ce carucior ii voi lua, ce nume ii voi da”), a venit si realitatea.
Iubitul a plecat. Din senin, fara un cuvant, fara o scrisoare, fara nimic. Nu stie unde si de ce (cam banuiesc eu de ce…), dar de o luna de zile, nu mai stie nimic de el, dupa 3 ani impreuna. Apoi la lucru au inceput “restructurarile”. Primii “restructurati”, cei aproape de pensionare, cei fara experienta si…ea. Pentru ca-i gravida. Pentru c-ar lipsi cateva luni, pentru ca ar cere concediu de maternitate, pentru ca…
Nu stiu sa povestesc asta si nu cred ca pot sa exprim prea bine ce gandesc pe tema asta momentan, o sa incerc sa reproduc o parte din conversatie.
“Si ce-o sa faci?”
“De-asta sunt aici…”
“…aici pentru ca…?”
“Cu ce-o sa platesc chiria? Unde o sa-mi cresc copilul? Cu ce?”
“Rude ai, prieteni?”
“Nu…aveam prieteni, dar erau prietenii lui…”
(aici a inceput sa planga)
“Ce sa fac? Sa-l pastrez? Cum o sa-l cresc? Sa fac avort? Cum sa mai traiesc? Sa-mi omor copilul…unde o sa stau, cu ce-o sa-i cumpar macar biberon? Aveam 500 de euro, acum nici pe-aia nu-i mai am, numai chiria e 250, abia daca o mai pot plati 3 luni..si pe urma? Sa-i pun cruce? Sa-mi pun mie cruce?”
Ce sfat sa-i dau? Toate problemele mele de roman “normal” palesc prin comparatie. Sa-i spun sa faca avort, sa-si omoare copilul ala care-a facut-o sa topaie? Sa-i spun sa-l pastreze si sa rabde amandoi de foame, eventual dormind pe strada? Sa-i spun sa-si ia gatul, ca-n definitiv, la asta se gandea?
Cam la asta ma gandeam eu, cand s-a ridicat si-a zis “Vine iarna. Crezi ca la iarna vor fi nuferi?”
Nu stiu. N-am stiut ce sa-i spun. La mine e inca august…Nici n-am observat cand a plecat. Nu stiu. Aici, iarna infloresc crucile, nu nuferii…
Poate c-ar trebui sa-mi cumpar alt televizor si sa clocesc si eu. Mersul pe-afara imi face rau. Nu stiu. Nu mai stiu. Nimic. Nu mai am chef de agatat. Sunt prea batran pentru tara asta.
Bucuresti, Romania, 2009, an electoral.
Biserica cu 89,6 la suta , armata cu 78,2 la suta si presa cu 67,7 la suta sunt institutiile care se bucura de cea mai mare incredere din partea alegatorilor romani - dupa cum releva rezultatele unui sondaj IMAS date publicitatii luni.
RSS Feed
”
Apoi, chestiile alea cu benzina, atentia and shit, pe langa cea mai naspa parte: cu masina de lucru, nu puteai sa dormi pana la lucru si inapoi, ca nu se conducea singura. Ajungeam rupt de somn acasa, rupt de somn la lucru. Sa-mi fut una…Am revenit pe microbuz urgent.