Femeile reprezinta un adevarat mister pentru mine. Ma rog, nu chiar un adevarat mister, pentru a fi unul, ar trebui sa ma intereseze si – se stie – nu-i cazul.

Eu nu-mi dau seama ce-i in capul nevestei, nici daca ma bati cu ranga. Ar putea sa nasca aici. Nu tin sa o faca, mi-e cam indiferent pe unde naste, din partea mea, sa se duca-n atolu’ ala, putin mai pe stanga. Da’ de ce pula mea o fi insistand ea sa nasca-n Romania? Beats me.

Aici nu-i vorba de cetatenie, in caz ca la asta va gandeati. Din cate stiu eu, de la tigani incoace, nu mai primeste un kinder cetatenie doar pentru ca se naste pe teritoriul UK. Prin urmare, n-ar avea vreun avantaj din punctul asta de vedere.

Nu inteleg insa ideea asta cu Romania. Adica, e suficient sa ma duc la un fel de doctoras de cartier pe-aici, sa-i arat ca muncesc legal aici si gata, poa’ sa nasca aici, fara taxe, fara spagi, fara nimic, gratis. Ca-i gratis, n-ar fi o chestie, zici ca dom’le, pula mea, nu-s mari bani de aruncat, nu stiu ce sute de euro pula mea. Da’ ma gandesc ca totusi doctorii de-aici nu executa nasterile prin telefon pana-ti crapa kinderul, ca-n Romania. Ma gandesc ca daca au vreo asistenta, are grija de tine, ca pula mea, o paste parnaia si falimentul daca patesti ceva. In Romania, rupere maxima de pula, mai prajim cativa kinderi la maternitate, mai iese de-o saorma.

Cu toate astea, ii trage ea cu nascutul in Romania. Se duce sa nasca-n Romania. Din partea mea, sa se duca, si-asa e clar ca n-avem amandoi loc pe usa in ultima vreme (in special datorita faptului ca ea e mult mai lata decat usa deja). Pula mea, daca e vorba sa stam la masa, ei nici nu-i trebuie masa, poate sta pe un scaun si-si poate pune tacamurile, haleala, painea, dracu’ mai stie ce direct pe burta, ca nu pica.

Pe mine chestia asta ma calca pe nervi (ma refer la nascutul in Romania – cu femeile patrate m-am resemnat, nevasta-mea arata ca una normala de-aici, din punct de vedere al kilogramelor, doar ca astea normale nu-s gravide ca ea). Care pula mea e smecheria? Sa ai un kinder care are la locul nasterii Bucuresti, Romania. Big fucking deal. Am si eu asa ceva-n certificatul de nastere, nu mi s-a parut ca mi-ar fi adus vreun avantaj in viata, doar zambete ironice de la straini. Mai si ajung sa dau banii pe biletul de avion, sa stau de aprobari pentru a calatori cu un kinder and so on. Total aiurea.

Pula mea, daca era dupa mine, kinderu’ asta nici n-ar fi stiut vreodata ca exista Romania. Da’ aparent, nu-i doar dupa mine. Stiti ca nu-s genul ala impresionat de vai-civilizatia-altora, cu atat mai putin cand vine vorba de englezi. Nu-i vorba c-as face pe englezul sau pe americanul. E vorba de faptul ca nu exista nici un motiv pentru care sa recunosti ca ai vreo legatura cu Romania pe undeva. Chit c-o s-o umplu pe ma-sa de spume, ii vorbesc kinderului ala numai in engleza – si-asa vorbesc engleza mai bine decat romana.

E unul la mine la lucru (ma rog, la alta firma, da’ tot in zona, ne intalnim la locu’ de fumat), Sven, din Africa de Sud. Omu’ traieste aici de vreo 18 ani, e oarecum mai mult englez decat afrikaans. Cand am facut cunostinta, ca e genu’ ala care incepe conversatii tampite, dupa vreo 3 minute m-a intrebat “si de unde esti?”. In gandul meu “here we go…”. Ii zic “din Romania”. Tacere, dupa care “n-as fi ghicit in 1000 de ani. Vorbesti engleza, ai accent frantuzesc, te imbraci asa si PAREAI UN OM CIVILIZAT”. Mda. Paream, pana ai aflat de unde sunt. Adica nu sunt, de fapt. Nici nu sunt sigur cum ar trebui sa ma gandesc la asta. Sa ma bucur ca nu-s francez sau sa ma bucur ca nu par roman?

Cu ce dracu’ o sa-l ajute in viata pe-un kinder faptul ca se naste-n Romania? Ma depaseste, dar nu-i suficient de important incat sa ma cert pe tema asta. Plus, sa moara ce-am mai rau, stiti cat de greu e sa gasesti un nume care sa nu fie de cacat (Paul) sau de jidan (David), sa existe si in Anglia, si in Romania si sa se scrie la fel in ambele tari? Bag pula. N-am gasit nici unul. Eu mergeam pe Tudor Alexandru initial, da’ imi dau seama c-ar fi un fel de Alien aici. Acum, dracu’ stie. Cum pula mea sa-i (mai) zicem?